Numerele complexe dau grile scurte și foarte standardizate la FMI și la Poli: un modul, un conjugat, o putere a lui i sau o putere calculată cu Moivre. Subcapitolul se stăpânește din câteva identități și două forme de scriere. Le parcurgem exact în ordinea în care le combină grilele.
Forma algebrică și puterile lui i
Un număr complex se scrie z=a+bi, cu a,b∈R și i2=−1. Numărul a=Rez este partea reală, iar b=Imz partea imaginară. Două numere complexe sunt egale exact când au aceleași părți reale și aceleași părți imaginare; pe această echivalență se sprijină toate ecuațiile cu necunoscute reale a și b.
Puterile lui i se repetă din 4 în 4:
i1=i,i2=−1,i3=−i,i4=1
Pentru in împarți n la 4 și păstrezi restul: in=inmod4. O sumă lungă de puteri ale lui i se grupează în blocuri de câte 4 consecutive, iar fiecare bloc dă i+i2+i3+i4=0.
Conjugatul și modulul
Conjugatul lui z=a+bi este zˉ=a−bi, iar modulul este
∣z∣=a2+b2
Identitatea care le leagă, folosită în aproape orice grilă de aici:
z⋅zˉ=∣z∣2
Conjugatul comută cu operațiile: z1+z2=z1ˉ+z2ˉ și z1z2=z1ˉ⋅z2ˉ. Modulul este multiplicativ:
De reținut și legăturile z+zˉ=2Rez și z−zˉ=2iImz: din ele scoți condițiile „z este real” (z=zˉ) și „z este pur imaginar” (z=−zˉ, z=0).
Împărțirea și ecuația de gradul al doilea cu discriminant negativ
Împărțirea se face amplificând cu conjugatul numitorului:
z2z1=∣z2∣2z1⋅z2ˉ
De exemplu, 1−i1=(1−i)(1+i)1+i=21+i.
Ecuația az2+bz+c=0 cu coeficienți reali și Δ<0 are două rădăcini complexe conjugate:
z1,2=2a−b±i−Δ
Relațiile lui Viète rămân valabile, iar produsul rădăcinilor conjugate se calculează cel mai repede ca z1z2=∣z1∣2. Când o grilă dă o rădăcină complexă a unei ecuații cu coeficienți reali, a doua rădăcină este gratis: conjugata ei.
Forma trigonometrică și formula lui Moivre
Orice z=0 se scrie
z=r(cost+isint),r=∣z∣,t=argz
Argumentul se determină din cost=ra și sint=rb, cu atenție la cadranul în care pică punctul (a,b). La înmulțire modulele se înmulțesc și argumentele se adună; de aici, formula lui Moivre:
zn=rn(cosnt+isinnt)
Moivre transformă „calculează z10” dintr-un calcul imposibil de făcut termen cu termen într-o înmulțire și o reducere de unghi. Pentru 1+i, 3+i, 1+i3 și rudele lor din celelalte cadrane, argumentele se reduc la unghiurile uzuale 4π, 6π, 3π și la reflexiile lor; grilele de admitere se învârt aproape exclusiv în jurul lor.
Greșeli tipice la admitere
Scapi un semn la i2=−1 în mijlocul unei înmulțiri lungi; tot rezultatul se întoarce cu semn greșit.
Confunzi ∣z∣2 cu z2: primul este un număr real, z⋅zˉ, al doilea rămâne complex.
Împarți numere complexe „pe componente” în loc să amplifici cu conjugatul numitorului.
Determini argumentul doar din tant și pierzi cadranul; pentru −1−i argumentul este 45π, nu 4π.
Aplici Moivre pe forma algebrică, fără să treci întâi prin modul și argument.
Uiți că rădăcinile complexe vin în perechi conjugate doar dacă ecuația are coeficienți reali.
Exemplu lucrat
Problemă
Calculează z=(1+i)10 și ∣z∣.
Rezolvare
Metoda 1: prin forma trigonometrică.
Pasul 1: modulul și argumentul. Pentru 1+i avem r=12+12=2, iar punctul (1,1) este în primul cadran, deci t=4π: