Sari la conținut

Ghid de matematică pentru admitere

Primitive și integrale pentru admitere

Pornești de la un tabel de primitive și alegi metoda potrivită expresiei: integrare directă, prin părți sau prin schimbare de variabilă. La integrala definită urmărești și capetele intervalului.

Lecție scrisă de Admitero · Actualizat la

Primitive și integrala nedefinită

FF este o primitivă a lui ff pe un interval dacă FF este derivabilă și F′=fF' = f. Orice funcție continuă pe un interval admite primitive. Două primitive ale aceleiași funcții diferă printr-o constantă, de aceea integrala nedefinită se scrie cu CC:

∫f(x) dx=F(x)+C\displaystyle \int f(x)\,dx = F(x) + C

Verificarea oricărei primitive este o derivare: dacă ai calculat ∫f(x) dx=F(x)+C\displaystyle \int f(x)\,dx = F(x) + C, atunci F′(x)F'(x) trebuie să dea exact f(x)f(x). Verifici astfel semnele, factorii și expresia obținută.

Integrala nedefinită este liniară: ∫(αf+βg)=α∫f+β∫g\displaystyle \int (\alpha f + \beta g) = \alpha \int f + \beta \int g. Integrala unui produs nu este, în general, produsul integralelor. Pentru asemenea expresii poți folosi integrarea prin părți sau schimbarea de variabilă.

Tabelul de primitive

Formulele se aplică pe intervale pe care expresiile sunt definite. În formulele cu x2+a2x^2+a^2, x2−a2x^2-a^2 și a2−x2a^2-x^2 presupunem a>0a>0. Radicalul a2−x2\sqrt{a^2-x^2} de la numitor cere ∣x∣<a|x|<a, iar x2−a2\sqrt{x^2-a^2} cere ∣x∣>a|x|>a. La puteri reale alegem un interval din x>0x>0; pentru exponenți întregi, domeniul poate fi mai larg.

∫xn dx=xn+1n+1+C (n≠−1),∫1x dx=ln⁡∣x∣+C\displaystyle \int x^n\,dx = \frac{x^{n+1}}{n+1} + C \ (n \neq -1), \qquad \int \frac{1}{x}\,dx = \ln|x| + C

∫ex dx=ex+C,∫ax dx=axln⁡a+C (a>0, a≠1)\displaystyle \int e^x\,dx = e^x + C, \qquad \int a^x\,dx = \frac{a^x}{\ln a} + C \ (a > 0,\ a \neq 1)

∫sin⁡x dx=−cos⁡x+C,∫cos⁡x dx=sin⁡x+C\displaystyle \int \sin x\,dx = -\cos x + C, \qquad \int \cos x\,dx = \sin x + C

∫1cos⁡2x dx=tg⁡x+C,∫1sin⁡2x dx=−ctg⁡x+C\displaystyle \int \frac{1}{\cos^2 x}\,dx = \operatorname{tg} x + C, \qquad \int \frac{1}{\sin^2 x}\,dx = -\operatorname{ctg} x + C

∫1x2+a2 dx=1aarctg⁡xa+C,∫1x2−a2 dx=12aln⁡∣x−ax+a∣+C\displaystyle \int \frac{1}{x^2 + a^2}\,dx = \frac{1}{a}\operatorname{arctg}\frac{x}{a} + C, \qquad \int \frac{1}{x^2 - a^2}\,dx = \frac{1}{2a}\ln\left|\frac{x-a}{x+a}\right| + C

∫1x2+a2 dx=ln⁡(x+x2+a2)+C,∫1x2−a2 dx=ln⁡∣x+x2−a2∣+C\displaystyle \int \frac{1}{\sqrt{x^2 + a^2}}\,dx = \ln\left(x + \sqrt{x^2 + a^2}\right) + C, \qquad \int \frac{1}{\sqrt{x^2 - a^2}}\,dx = \ln\left|x + \sqrt{x^2 - a^2}\right| + C

∫1a2−x2 dx=arcsin⁡xa+C\displaystyle \int \frac{1}{\sqrt{a^2 - x^2}}\,dx = \arcsin\frac{x}{a} + C

Atenție la cele trei capcane de semn: minusul de la ∫sin⁡\displaystyle \int \sin, minusul de la ∫1sin⁡2\displaystyle \int \frac{1}{\sin^2} și modulul de la ln⁡∣x∣\ln|x|.

Integrala definită și formula Leibniz-Newton

Pentru ff continuă pe [a,b][a, b] și FF o primitivă a ei:

∫abf(x) dx=F(x)∣ab=F(b)−F(a)\displaystyle \int_a^b f(x)\,dx = F(x)\Big|_a^b = F(b) - F(a)

Constanta CC dispare prin scădere, de aceea la integrala definită nu o mai scrii. Proprietățile care se folosesc efectiv în grile:

  • liniaritate, la fel ca la integrala nedefinită;
  • aditivitate la interval: ∫ab=∫ac+∫cb\displaystyle \int_a^b = \int_a^c + \int_c^b;
  • inversarea capetelor schimbă semnul: ∫ba=−∫ab\displaystyle \int_b^a = -\int_a^b;
  • monotonie: dacă f≤gf \le g pe [a,b][a, b], atunci ∫abf≤∫abg\displaystyle \int_a^b f \le \int_a^b g; în particular o funcție pozitivă are integrală pozitivă.

Geometric, pentru f≥0f \ge 0 integrala este aria de sub grafic între x=ax = a și x=bx = b, iar aria dintre două grafice este ∫ab(f(x)−g(x))dx\displaystyle \int_a^b \left(f(x) - g(x)\right)dx când f≥gf \ge g pe interval. Monotonia este unealta din spatele grilelor de tip „compară integralele fără a le calcula”.

Integrarea prin părți

Formula vine din derivarea produsului:

∫f(x) g′(x) dx=f(x) g(x)−∫f′(x) g(x) dx\displaystyle \int f(x)\,g'(x)\,dx = f(x)\,g(x) - \int f'(x)\,g(x)\,dx

și identic la integrala definită, cu termenul f gf\,g evaluat între capete. Toată arta este alegerea: ff trebuie să se simplifice prin derivare, iar g′g' trebuie să aibă primitivă imediată.

Rețete care acoperă grilele standard:

  • polinom × ex\times\ e^x, sin⁡x\sin x sau cos⁡x\cos x: derivezi polinomul, deci f=f = polinomul;
  • expresii cu ln⁡x\ln x, arcsin⁡x\arcsin x sau arctg⁡x\operatorname{arctg} x: acestea devin ff, pentru că derivata lor este algebrică și scapă de funcția „incomodă”;
  • ∫ln⁡x dx\displaystyle \int \ln x\,dx se face cu g′=1g' = 1: rezultă xln⁡x−x+Cx\ln x - x + C.

Dacă integrala rămasă nu este mai ușor de calculat, încearcă o altă alegere sau verifică dacă mai este necesară o aplicare a metodei.

Schimbarea de variabilă

Metoda citește regula lanțului în sens invers. Dacă în integrand recunoști o funcție interioară u(x)u(x) împreună cu derivata ei u′(x)u'(x) ca factor, atunci

∫f(u(x)) u′(x) dx=F(u(x))+C\displaystyle \int f(u(x))\,u'(x)\,dx = F(u(x)) + C

unde FF este o primitivă a lui ff. Practic notezi u=u(x)u = u(x), scrii du=u′(x) dxdu = u'(x)\,dx și integrala devine ∫f(u) du\displaystyle \int f(u)\,du, una din tabel.

La integrala definită schimbi și limitele: dacă xx merge de la aa la bb, atunci uu merge de la u(a)u(a) la u(b)u(b), și nu te mai întorci la xx.

Formele care apar cel mai des: ∫u′u=ln⁡∣u∣+C\displaystyle \int \frac{u'}{u} = \ln|u| + C, de exemplu ∫2xx2+1 dx=ln⁡(x2+1)+C\displaystyle \int \frac{2x}{x^2+1}\,dx = \ln(x^2+1) + C; ∫u′ eu=eu+C\displaystyle \int u'\,e^{u} = e^u + C; ∫u′ un=un+1n+1+C\displaystyle \int u'\,u^n = \frac{u^{n+1}}{n+1} + C (pentru n≠−1n \neq -1). Reflexul corect în grile: vezi o compunere, cauți derivata interiorului printre factori. Dacă e acolo, până la o constantă, substituția iese în două rânduri.

Greșeli de evitat

  • Uiți constanta CC la integrala nedefinită sau modulul la ∫1x dx=ln⁡∣x∣+C\displaystyle \int \frac{1}{x}\,dx = \ln|x| + C.

  • Greșești semnele „în oglindă”: ∫sin⁡x dx=−cos⁡x+C\displaystyle \int \sin x\,dx = -\cos x + C și ∫1sin⁡2x dx=−ctg⁡x+C\displaystyle \int \frac{1}{\sin^2 x}\,dx = -\operatorname{ctg} x + C, cu minus, spre deosebire de perechile lor cu cos⁡\cos.

  • La schimbarea de variabilă în integrala definită păstrezi limitele vechi în loc să le transformi prin uu.

  • Alegi rolurile invers la părți, de exemplu derivezi exe^x și integrezi polinomul, iar integrala rămasă devine mai grea decât cea inițială.

  • Tratezi integrala produsului ca produs de integrale: ∫f g≠∫f⋅∫g\displaystyle \int f\,g \neq \int f \cdot \int g; pentru produse există părțile sau substituția.

  • Pierzi factorul 1a\frac{1}{a} la ∫1x2+a2 dx=1aarctg⁡xa+C\displaystyle \int \frac{1}{x^2 + a^2}\,dx = \frac{1}{a}\operatorname{arctg}\frac{x}{a} + C, mai ales pentru a≠1a \neq 1.

Exemplu rezolvat

Problemă

Calculează integralele:

I=∫01x ex dxJ=∫01xx2+1 dx\displaystyle I = \int_0^1 x\,e^x\,dx \qquad J = \int_0^1 \frac{x}{x^2 + 1}\,dx

Rezolvare

II, integrare prin părți. Produsul polinom × ex\times\ e^x cere derivarea polinomului: alegi f(x)=xf(x) = x și g′(x)=exg'(x) = e^x, deci f′(x)=1f'(x) = 1 și g(x)=exg(x) = e^x. Formula dă

I=x ex∣01−∫011⋅ex dx=(1⋅e1−0⋅e0)−ex∣01\displaystyle I = x\,e^x\Big|_0^1 - \int_0^1 1 \cdot e^x\,dx = \left(1 \cdot e^1 - 0 \cdot e^0\right) - e^x\Big|_0^1

Calculezi fiecare termen: x ex∣01=ex\,e^x\Big|_0^1 = e și ex∣01=e−1e^x\Big|_0^1 = e - 1. Deci

I=e−(e−1)=1I = e - (e - 1) = 1

Verificare rapidă prin derivare: (x ex−ex)′=ex+x ex−ex=x ex\left(x\,e^x - e^x\right)' = e^x + x\,e^x - e^x = x\,e^x, deci primitiva folosită e corectă.

JJ, schimbare de variabilă. Numărătorul este, până la un factor, derivata numitorului: pentru u=x2+1u = x^2 + 1 ai du=2x dxdu = 2x\,dx, adică x dx=12 dux\,dx = \frac{1}{2}\,du. Limitele se transformă: x=0⇒u=1x = 0 \Rightarrow u = 1 și x=1⇒u=2x = 1 \Rightarrow u = 2. Integrala devine

J=12∫121u du=12ln⁡u∣12=12(ln⁡2−ln⁡1)=ln⁡22\displaystyle J = \frac{1}{2}\int_1^2 \frac{1}{u}\,du = \frac{1}{2}\ln u\Big|_1^2 = \frac{1}{2}\left(\ln 2 - \ln 1\right) = \frac{\ln 2}{2}

Modulul de la ln⁡∣u∣\ln|u| nu mai e necesar pentru că u=x2+1>0u = x^2 + 1 > 0 pe tot intervalul.

Concluzie: I=1I = 1 și J=ln⁡22J = \dfrac{\ln 2}{2}.

Treci la exersat

Exersează primitive și integrale.

Pentru grile din această lecție, selectează matematică și subcapitolul primitive și integrale.

Rezolvă grile de matematică

Continuă cu grile de matematică și lecții pentru admitere sau vezi grilele Poli și ghidurile facultăților.